Legalizarea înscrisurilor
Dintre procedurile notariale comune, amintim: legalizarea copiilor de pe înscrisuri, efectuarea și legalizarea traducerilor, legalizarea semnăturii traducătorului, legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri etc.
Legalizarea copiilor de pe înscrisuri
Notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale prezentate de părți, astfel cum au fost emise în starea lor inițială, după confruntarea copiei cu originalul.
Sentințele/deciziile emise de către instanțele de judecată se legalizează de către instanța la care s-au pronunțat.
În cazul legalizării copiei de pe acte de identitate sau titluri de călătorie, în încheierea de legalizare se va menționa scopul în care urmează a fi folosită copia.
Se pot legaliza copii atât de pe un înscris original în întregime, cât și de pe părți determinate ale acestuia, cu condiția să nu se denatureze înțelesul integral al înscrisului. Pe copie, înainte de a se reda conținutul actului, se va menționa “EXTRAS”, iar în încheierea de legalizare a acesteia se va face mențiunea corespunzătoare.
În cererea pentru legalizarea copiei se va identifica înscrisul, precizându-se numărul de exemplare cerut de parte. Un exemplar al copiei legalizate se va reține la dosar.
Copiile legalizate de pe actele aflate în arhiva biroului notarial sunt valabile 6 luni.
Legalizarea specimenelor de semnătură, a semnăturilor de pe înscrisuri, precum şi a sigiliilor
Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formă autentică, ca o condiţie de valabilitate a actului, cu respectarea dispoziţiilor din prezenta lege.
Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate. Notarul public va identifica părţile, se va convinge că acestea cunosc conţinutul înscrisului, după care le va cere să subscrie în faţa sa toate exemplarele înscrisului.